Oraşul din sufletul meu, o carte de Gheorghe Frangulea, o mărturisire de credinţă la care s-au raliat în dăinuire suflete călăraşene. Un subiect sensibil, abordat cu strălucirea diamantului tăind necruţător în lespedea timpului şi incitând “vremea vine”…
În plină criză financiar-economica şi socială, de sorginte morală, apare o carte care provoacă convingeri şi oferă intimitate în acelaşi timp, reconfirmând faptul că sufletul este partea principală a fiinţei şi că educaţia si cultura pot îndepărta răul. Educaţie înseamnă în primul rând respect, respect faţă de fiinţe, faţă de comunitate… faţă de trecutul, prezentul şi viitorul comunităţii.
“Oraşul din sufletul meu” este o carte despre comunitate, confirmând că sufletul înseamnă puterea care vine din interior. Autorul mărturisitor s-a hrănit sufleteşte din această comunitate, restituind acum din acest prinos, iar comunitatea a venit într-un suflet să se hrănească la rândul său, să se vindece în sfârsit cu cel mai compensat medicament, vorbindu-i-se prieteneşte despre ea în adevărata sa lumină, nu cea care pare sa pălească… afectând vizibilitatea punctelor de reper.
S-a simţit la lansare teama că parcă prietenii trebuie să se despartă după ultimul vorbitor… Toţi erau atat de frumoşi gândind… vorbitori şi ascultatori… Toţi comunicau prin crâmpeie de frumuseţe interioară care căutau să razbată spre mesajul cărtii precum izvoarele încercând să-şi găsească necesara cale spre apa cea mare unde să se poată linişti,  curgând deci în armonie… spre marea vieţii umane. Toţi începuseră să citească deja şi să reflecteze…
Este aici o lecţie de forţă a comunităţii care refuză să se lase pradă derivei morale, punând umăr lânga umăr, minte lânga minte, inimă lânga inimă, suflet lângă suflet…
Este aici un fel de strângere de rânduri în jurul ideilor înalte şi a virtuţilor morale…
Este aici un îndemn la a nu te lăsa purtat de valul uriaş, neiertator al industriei de divertisment oferindu-ţi pe bandă rulantă false comunităţi care te însingurează de fapt tot mai mult, pe zi ce trece, provocând răni fără leac.
Este aici, de fapt şi un protest al comunităţii supusă inovaţiei prin invazie în dauna tradiţiilor, al comunităţii împinse spre evadare în virtual din realul fără repere, al comunităţii asaltate de zarva perpetuă a nimicniciei agresive.
Este aici o povaţă pentru toate comunităţile – oraşe, sate, organizaţii, ţară sau planetă – de o mai bună autocunoaştere şi de mângâiere sufletească în speranţa unei lumi mai bune.
Mai este aici un fior născător de copleşitoare întrebare: de ce oare tot nu se poate înţelege, nici după atâta amar de vreme, că este nevoie de libertate doar în cele îndoielnice, în cele necesare fiind nevoie de unitate, în timp ce în toate este nevoie de dragoste sufletească?
Adăugam şi noi un zâmbet de suflet “Oraşului Calaraşi” din sufletul nespaţial al lui Gheorghe Frangulea, al tuturor celor convinşi de primatul sufletului în care se află al lor oraş Calaraşi, eroi ai cărţii şi participanţi la însufleţitoarea lansare de carte.