Miercuri 3 iunie 2009, in Aula Academiei Romane a avut loc sedinta publica in care Academicianul Aurel Iancu a prezentat discursul de receptie “Nicholas Georgescu-Roegen – Intemeietor de scoala economica”
Miercuri 3 iunie 2009, in Aula Academiei Romane a avut loc sedinta publica in care Academicianul Aurel Iancu a prezentat discursul de receptie “Nicholas Georgescu-Roegen – Intemeietor de scoala economica”, urmand Raspunsul Academicianului Viorel Barbu. Inspirat, ca intotdeauna atunci cand este vorba de bunul mers al stiintei economice romanesti, Academicianul Aurel Iancu si-a ales ca subiect “una dintre figurile cele mai reprezentative, puternice si luminoase… un mare spirit al epocii”.
Prestigiosul “The New York Times”, anuntand cu regret la data de 5 noiembrie 1994 ca ne-a parasit “un mare om al stiintei economiei”, reamintea, printre altele si urmatoarele: Nicholas Georgescu-Roegen a colaborat strans cu Profesorul Schumpeter la mijlocul anilor treizeci; raspandirea faimei lui Nicholas Georgescu-Roegen s-a produs la mijlocul anilor saptezeci cand a publicat “Legea Entropiei si Procesul Economic” (Harvard University Press, 1971); Nicholas Georgescu-Roegen a argumentat ca necazul cu stiinta economica a lui John Maynard Keynes si a Profesorului Samuelson a fost ca acestia au infatisat economia mondiala ca un pendul, pe cand in opinia lui Nicholas Georgescu-Roegen o mai buna metafora era o clepsidra.
Nicholas Georgescu-Roegen, ne-a lasat si acest semnificativ mesaj: “Noi trebuie sa ajungem sa realizam ca o importanta premisa obligatorie pentru o viata mai buna este o cantitate substantiala de ragaz cheltuita intr-o maniera inteligenta”.
In preocuparea de cheltui o cantitate substantiala de ragaz intr-o maniera inteligenta, Academicianul Aurel Iancu a coordonat, printre multe altele, Operele Complete ale lui Nicholas Georgescu-Roegen, Editura Expert (aparute in colectia Biblioteca Bancii Nationale, al carei coordonator este Academicianul Mugur Isarescu): Omul si opera; Economia Romaniei; Statistica si matematica; Economie analitica; Legea entropiei si procesul economic; Energia, resursele naturale si teoria economica; Epistemologia roegeniana.
Nicholas Georgescu-Roegen afirma (“Energia, resursele naturale si teoria economica”, Ed. Expert, Colectia Biblioteca Bancii Nationale, 2006, pag. 68, 71, 256-257, 261) ca: “In contextul entropiei (transformare, evolutie – Rudolf Clausius), fiecare actiune a omului sau a unui organism, ba chiar al oricarui proces din natura se transforma intr-un deficit pentru intregul sistem… Daca nu ar fi existat acest deficit entropic, am fi fost capabili sa transformam munca in caldura si, prin reversibilitatea procesului, sa recuperam intreaga cantitate initiala de munca… Civilizatia nu este stapanul puterii. Civilizatia autentica presupune economia puterii… A actiona potrivit cererii este cheia principala a oricarei economii a puterii, atat pe termen lung, cat si pe termen scurt. Omul trebuie sa se schimbe dintr-un risipitor de materie-energie intr-un colector de materie energie… Poate destinul omului este sa aiba o viata scurta, dar palpitanta,
impresionanta si extravaganta decat una lunga, lipsita de evenimente si cu o existenta vegetatitiva. Sa lasam atunci alte specii – amoebele, de exemplu – care nu au ambitii spirituale sa mosteneasca un pamant scaldat in soare.”
Stiinta este “plina de splendori”, este “un organism viu”, ne atrage atentia Nicholas Georgescu-Roegen (“Epistemologia roegeniana”, Cartea I, Ed. Expert, Colectia Biblioteca Bancii Nationale, 2006, pag. 11, 16, 17, 105-106, 144), iar “memorarea este un efort intelectual mai costisitor decat rationamentul”. Dupa cum, “este de asteptat ca structura stiintei pe planeta sa se schimbe in timp”. Noi, trebuie sa rememoram/rationam, ca “obiectivul primar al activitatii economice este autoconservarea speciei umane”, neuitand ca “dintre toate necesitatile vietii, numai cele strict biologice sunt absolut indispensabile supravietuirii” si: “Poate ca intr-o buna zi vom ajunge sa intelegem cu totii ca omul este si el un instrument, singurul capabil sa studieze propensiunile omului. In acea zi nu vor mai exista oameni uitati…”.