George Sorescu, Stancu Ilin, Theodor Purcarea si Adrian Paunescu au tinut sa  „trimita vorba” (vorba lui Marin Sorescu) despre aceasta stare de fericirede a calatori pe ganduri inaripate impreuna cu numerosii iubitori de cultura, confirmand rolul dezbaterilor in trainicia culturii.
Teodora Albu („Fantasticul in operele marilor nostri clasici”) ne trezeste spiritul facand dovada perpetuarii artei de a face “noul” tesand din “vechi”, invitandu-ne sa-i fim alaturi pe drumul gasirii echilibrului intre miraculos şi straniu, lasandu-ne sa ne imaginam noi rute ale călătoriilor, prin conectarea la efectele fantasticului produse de privirile creative ale marilor noştri clasici posesori ai artei de a vorbi imaginatiei noastre aduse catre emotiile perene ale vietii, captand reflectarea universului „imaginarului fantastic din arii folclorice si culte, perpetuandu-le in creatii originale”. Teodora Albu ne obisnuise cu pasionante „desprinderi de fructe” („Marin Sorescu. Versuri inedite. Intre imaginarul folcloric si ispita versului clasic”) si limpeziri de idei supunand actului critic „delicate randuri” aflate la intersectia valorilor trairilor fundamentale cu valorile istorice, critice si estetice („Observatie si atitudine critica in Scrisorile lui Ion Ghica”), cu descoperirea unor noi dimensiuni „exprimandu-ne figurat, sub lespezi si sub tencuieli ” („Marin Sorescu. La Lilieci”). Acum vine si ne impleteste o cununa de flori din creativitatea marilor nostri clasici impregnati de coloratura poetica generatoare a fantasticului, incalzindu-ne inimile, aducandu-ne aminte ca doine ca ale noastre nu-s…
Ca dupa o aducere aminte, intarita de Corul elevilor Scolii Generale nr.11 “St.O.Iosif”, Brasov, in aceasta atmosfera infrumusetata de carte si muzica, sa vina sa ne doineasca cu recunoscuta maiestrie, sarbatorind bucuria vietii, Dumitru Farcas („Zbor spre nemarginire”, lucrare biografica), un adevarat rezervor de energie transmitand o stare de simtire unica. Asa cum afirma Adrian Paunescu, Dumitru Farcas este artist si constiinta, este una dintre marile valori ale culturii noastre si face parte din strategia noastra de neam, taragotul sau avand forta de a ne vorbi. Purtator de mesaj de-a lungul generaţiilor, Dumitru Farcas marturiseste ca a invatat ce inseamna cinstea, demnitatea si omenia de la taranii din satul natal, Grosi, de la invatator, de la preot si de la primar. Destinul i-a fost marcat de intamplari si intalniri cu oameni de calitate pe care continua sa-i respecte. A cules de la oameni si a daruit oamenilor. O spune cu farmecul
neasemuit al decentei, cu sensibilitate si caldura sufleteasca.