Trăim într-o lume în care ne pasă și de istorie și narațiunea istorică este întotdeauna întemeia­tă pe experiențe de timp și spațiu. Cum ne autoformăm și ne formăm țelurile pe măsură ce înaintăm în albia timpului, noi fiind atât rezultatele, cât și creatorii alegerilor noastre, se cuvine a parafraza trei iluştrii înaintaşi (primii doi fiind comemoraţi recent de AFER):

▪ Nicolae IORGA şi să amin­tim de faptul că „scurgerea timpului nu poate schimba stră­lucirea aurului”… învăţământului superior economic din România;

▪ Virgil MADGEARU şi să susţinem că “putem avea păreri şi lua atitudine, chiar da soluţii, întrebarea fiind dacă suntem îndreptăţiţi să vorbim în numele ştiinţei, care poate să se raporteze la o valoare, dar nu poate să judece acea valoare”… mai ales că mulţi vorbesc (puţini cunosc) în numele ştiinţei în contextul în care “politica economică îşi păstrează rolul ei în ştiinţa economică.”

▪ Nicholas GEORGESCU-ROEGEN (conform căruia necazul cu știinta economică a lui John Maynard Keynes și a Profesorului Samuelson a fost că aceș­tia au înfațișat economia mondială ca un pendul, pe cand în opinia sa o mai bună metaforă era o clepsidră) şi să adăugăm că învăţământul superior economic din țara noas­tră a realizat de mult timp „că o importantă premisă obliga­torie pentru o viață mai bună este o cantitate substanțială de răgaz cheltuită într-o manieră inteligentă”. Este şi ceea ce continuă să facă Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), care a conferit recent calitatea de Membru de Onoare  – cu prilejul aniversării a 10 ani de la înfiinţarea AFER – Academicienilor Mugur Constantin ISĂRESCU,  Iulian VĂCĂREL şi  Aurel IANCU.

În volumul “Pagini din istoria învăţământului superior economic din România, 1843 – 2013. Monografie. 170 de ani de la primul curs de economie politică ținut de ION GHICA la  Academia Mihăileană din Iași” (lucrare elaborată sub egida Asociației Facultăților de Economie din România, Editura ASE București, 2013) este evidenţiat faptul că a face un act de dreptate învăţământului superior eco­nomic presupune și a-i considera istoria, pe care AFER o face gândind și acționând, răspunzând astfel nevoilor unei economii adaptabile, durabile și bazate pe cunoaștere, întărind cunoștințele, abilitățile și înțelegerea oferită de învățământul superior economic, pornind de la convingerea că esența profesionalismului constă în: înțelegerea amănunțită și actualizată a bazei de cunoștințe fundamentale a ocupațiilor economice; înțelegerea suficientă a principiilor teoretice care stau la baza adaptării la situații noi și integrării rezultatelor cercetării în practică; abilități practice și valori profesionale potrivite. Iar aceasta o face în contextul în care, de exemplu, Institutul pentru Noua Știință a Economiei, SUA, a argumentat că este nevoie de a îmbrățișa rapid tranziția către o eco­nomie justă și durabilă, economia globală fiind amenințată de: schimbările climatice care se accelerează, inegalitatea aflată la niveluri istorice, fragilitatea industriei financiare (declanșarea crizei financiare globale în anul 2008), dificul­tatea sistemului politic în a efectua transformările struc­turale necesare.

În acelaşi volum menţionat mai sus (la pag. 221-222) este citat Academicianul Aurel IANCU (coordonatorul “Operelor Complete ale lui Nicholas Georgescu-Roegen”, Editura Expert, colecţia Biblioteca Băncii Naţionale: Omul şi opera; Economia României; Statistică şi matematică; Economie analitică; Legea entropiei şi procesul economic; Energia, resursele naturale şi teoria economică; Epistemologia roegeniană) care ne-a reamintit, de exemplu, în anul 2004, de evoluţia vechiului eșafodaj teoretic ca urmare a schimbării datelelor problemelor, modurilor de abordare și de interpretare în noul context al integrării şi globalizării, căpătând teren noile paradigme care se răspândesc rapid şi devin predominante în lumea ideilor.