Razboiul raftului in economia conversatiei sau dincolo de conversatia cerere-oferta, in Economistul, Cotidian editat de A.G.E.R., Nr. 2588, Luni, 24 martie 2008, pagina a 3-a
Articolul porneste de la “conversatia despre lipsa conversatiei intre producatorii romani si retaileri”, despre “noul experiment in care se vor reconfrunta pozitii argumentand ce este real si ce nu”, pe fondul in care ca si in marile magazine “produsele” care se vad cel mai mult se vand cel mai bine, pe raft, in cele mai bune pozitii, fiind plasate produsele cele mai profitabile pentru magazin.
Debutul mediatizatului conflict producatori-retaileri a scos in evidenta accentul pus pe comportamentul etic al retailerilor in contextul procesului de cumparare al produselor de la furnizori, respectiv numeroasele taxe impuse furnizorilor pentru ca produsele acestora sa ajunga pe rafturile marilor magazine. Protectia concurentilor nu este echivalenta cu protectia concurentei si ramane dificil de dovedit ca un furnizor afectat actualmente este lipsit de alternativa echivalenta pentru a negocia cu un retailer acuzat de ridicarea de bariere la intrarea pe piata. Taxele de raft au fost analizate in timp din diferite perspective, platile de taxe pentru producatori aparand mai mult ca fiind legate de vanzari.
In Uniunea Europeana exista tari in care se aplica coduri de practici care guverneaza relatiile dintre furnizori si retaileri. Managementul relatiilor dintre furnizori si retaileri a fost, este si va fi o provocare. Este deosebit de important sa se inteleaga importanta existentei unor relatii de colaborare la nivelul lantului ofertei, punand consumatorul in centrul preocuparilor si respectand standarde etice in tranzactii. Exista o serie de constrangeri legale (legate de: stabilirea preturilor, activitatile promotionale, vanzarea produselor, relatiile cu lantul ofertei, politici de dezvoltare etc.) si etice (coduri de etica, explicite sau implicite, privitoare la: cumparare, vanzare, relatia retailer-angajat) pentru comportamentul participantilor la acest lant, cele legale rezultand in general din legislatia concurentiala si cea privind protectia consumatorilor.
Negocierea dintre furnizor (producatorul roman, in cazul in discutie) si cumparator (reprezentand “marea distributie” din Romania) depinde in mod evident de puterea economica a cumparatorului (lantul de supermarketuri si/sau hypermarketuri), de abilitatea acestuia. Certa este nevoia de a construi un ecosistem al conversatiei dand nastere unei experiente partajate, construind incredere si intarind relatiile intre participanti, evaluand in mod adecvat relatia producatori/furnizori romani – “marea distributie” si impactul acestei relatii asupra bunastarii sociale.